Datasets:

BlackKakapo
/

sentences-ro

text large_string
Rocarta este o enciclopedie în format electronic care conține articole legate de România, Republica Moldova și români.
Ediția din 2000 conține aproximativ 3.000 de articole și peste 3.300 de imagini.
Enciclopedia a fost alcătuită de Bogdan Pătruț.
Istoric Ideea de a realiza o enciclopedie multimedia despre spațiul românesc a venit în 1997, o dată cu scrierea cărții "Aplicații în Visual Basic" (Editura Teora, 1998-2003), unde a fost prezentată o aplicație simplă care implementa un interpretor simplu pentru un limbaj de marcare, asemănător cu HTML, dar cu mult mai simplu.
După publicarea cărții, programul în Visual Basic a fost dezvoltat încetul cu încetul, până a apărut nevoia unei structurări a informației mult mai eficient, deoarece cantitatea de informații creștea permanent.
La sfârșitul anului 1999, Rocarta 2000 devenea funcțională și era, probabil, prima enciclopedie de acest gen realizată în România, la vremea aceea prezentată pe postul național de televiziune și în unele ziare.
Deși nu era terminată, Rocarta era funcțională și cuprindea suficiente articole, așa încât să concureze lucrări similare tipărite, precum și albume de imagini în care s-au investit mai mulți sau mai puțini bani.
După emisiunea TV realizată de TVR Iași (Irina Păcurariu, Carmen Olaru) și prezentată de TVR 1 și TVR internațional, și-au manifestat interesul de a achiziționa Rocarta, plătind integral drepturile de autor, atât Departamentul pentru relații cu românii de peste hotare, cât și alte servicii guvernamentale, dar totul a fost lăsat baltă, din motive de inerție sau diverse alte motive.
Lucrarea a fost prezentată și în cadrul unui târg de sofware educațional organizat de Casa Corpului Didactic din Cluj-Napoca și Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj Cluj-Napoca, iar în Revista CD-Forum a fost prezentat un serial de articole care au avut ca subiect enciclopedia Rocarta.
Majoritatea celor care au achiziționat Rocarta sunt români de peste hotare dornici să aibă în casele lor un mic simbol "software" al românismului.
Prezentare generală Enciclopedia multimedia Rocarta este realizată după formatul enciclopediei multimedia Encarta, a firmei Microsoft.
Astfel, articolele sunt grupate pe domenii, un același articol putând face parte din mai multe domenii.
De exemplu, articolul Mircea Eliade face parte din domeniile București, Literatura română, Cultura română și Academia Română.
Domeniile sunt și ele considerate articole.
Enciclopedia cuprinde mai multe domenii precum cele enumerate deja, iar fiecare județ al țării este considerat domeniu, deoarece enciclopedia prezintă multe informații de natură geografico-turistică.
Articolele sunt însoțite de explicații, preluate din diferite surse de informare, ca dicționare enciclopedice sau ghiduri turisitice.
Majoritatea articolelor sunt însoțite de imagini, multe au înregistrări sonore sau video asociate.
Există și o galerie de sunete, una de imagini și una de videoclipuri, car pot fi accesate separat.
De asemenea, programul are și alte funcții, precum cea de determinare a distanțelor dintre două localități, precum și de verificare a cunoștințelor acumulate răsfoind enciclopedia.
Există posibilitatea de a găsi informații și despre alte articole, care nu au intrare directă în enciclopedie, dar pot fi regăsite cu ajutorul unei căutări extinse, prin legăturile acestora cu alte articole din enciclopedie.
Datele aplicației ocupă aproximativ 600 MB, având 50 de filme AVI și 120 de fișiere WAV comprimate.
Cel care răsfoiește enciclopedia Rocarta va descoperi multe secvențe video document, cu regii ai României (Ferdinand I, Carol I, Regina Maria), cu oameni politici (Nicolae Titulescu, Nicolae Ceaușescu) sau de cultură (Nicolae Iorga, Constantin Brâncuși), cu mănăstiri (Voroneț, Sucevița), precum și o serie de înregistrări sonore document, cu voci ale unor personalități ale lumii literare (Mihail Sadoveanu, Tudor Arghezi, Nichita Stănescu, George Călinescu ș.a.).
Legături externe Situl enciclopediei la Edusoft Rocarta Online Curriculum vitae al autorului, Bogdan Pătruț Enciclopedii românești Enciclopedii online Enciclopedii din secolul al XX-lea Fondări în 1999
Muzica (din gr.
mousikē) este arta combinării notelor în succesiune și simultan într-o formă plăcută estetic, organizarea ritmică a acestor note și integrarea lor într-o lucrare completă.
Instrumente muzicale Instrumentele muzicale sunt utilizate în interpretarea compozițiilor muzicale și sunt de obicei clasificate în patru mari grupe tradiționale: cu coarde, suflători din lemn, suflători din alamă și instrumente de percuție, la care se adaugă suflători cu structură complexă și instrumentele electronice.
Acestea se folosesc pentru a crea muzica, fiind făcute din plastic, sârmă, pânză etc.
Genuri muzicale Există numeroase clasificări ale genurilor muzicale: vocal și instrumental, sacru și laic, cult și comercial („de consum”), rock, de origine afro-americană, muzică electronică etc.
Istoria muzicii Antichitate: s-au păstrat puține exemple de compoziții.
Acestea sunt bazate pe moduri.
Instrumentele reprezentative ale Greciei Antice sunt lira (cu care este reprezentat Apollo) și aulos (vedeți figura).
Pitagora (aprox.
- 495 î.Hr.) a considerat că esența muzicii este dată de raporturi de numere simple proporționale cu lungimea coardelor monocordului pentru diferite note.
Evul Mediu (500-1400): cântul bizantin și gregorian domină discursul muzical.
Leonin, un compozitor asociat cu catedrala Notre Dame din Paris, a organizat aproximativ în anul 1200 primul cor pe mai multe voci.
Pentru următorii 400 de ani acesta a fost principalul mod de exprimare muzicală.
Instrumentele muzicale importante au fost orga (inițial portabilă, de proveniența bizantină) și lăuta (utilizată în muzica laică, de exemplu de trubaduri).
Renaștere (1400-1600): muzica vocală corală domină.
Vocile sunt combinate în feluri din ce în ce mai complicate.
Cântul gregorian stă la baza unei voci, nu a întregii compoziții polifonice.
Baroc (1600-1750): muzica rămâne polifonică, dar devine tonală (se trece de la moduri la game).
Instrumentele din familia viorii sunt perfecționate și muzica instrumentală se dezvoltă mult.
În tradiția vocală apare opera.
Jean-Philippe Rameau (1683-1764) a considerat că esența muzicii constă în combinarea vibrației coardelor cu o frecvență invers proporțională cu lungimea acestora.
Perioada clasică și romantică (1750-1910): muzica rămâne tonală, dar devine omofonă.
Pianul capătă o importanță deosebită.
Secolul XX: Noi experiențe muzicale atonale, neoclasicism, jazz, blues, rock, etc.
La începutul secolului al XX-lea, Ernst Kurth (1886-1946) a propus idea conform căreia muzica este în primul rând o senzație psihologică.
În România au fost compuse imnuri la mănăstirea Cozia în secolele al XIV-lea și al XV-lea.
Muzica laică a fost cultivată din secolul al XVII-lea la curțile domnești din București și Iași.
Conservatorul de Muzică și Declamație, cu filiale la București și Iași, a fost înființat în anul 1864.
Educația muzicală Estetică muzicală Notație muzicală Analiză muzicală Note Bibliografie The Harvard Dictonary of Music, Harvard University Press, ediția a 4-a, 2003.
The New Grove Dictionary of Music and Musicians, Macmillan Publishers Ltd., 2001.
The Oxford Dictonary of Music, Oxford University Press, 2008 Lectură suplimentară Mică enciclopedie muzicală, Iosif Sava, Luminița Vartolomei, Editura Aius, Craiova, 1997 Dicționar universal de muzică, Jean Lupu, Editura Litera, 2008 - recenzie O istorie a muzicii universale: De la Orfeu la Bach.
1, Ioana Ștefǎnescu, Editura Fundației Culturale Române, 1995 O istorie a muzicii universale: Opera romantică de la Rossini la Wagner, Ioana Ștefănescu, Editura Fundației Culturale Române, 1995 Legături externe Creierul muzical, 4 martie 2008, Cecilia Stroe, Descoperă Sunete tămăduitoare: terapia prin muzică, 1 iunie 2011, Descoperă Oamenii primitivi erau interesați de muzică, 4 iulie 2008, Descoperă Efectele muzicii , 5 decembrie 2008, Andreea-Raluca Neagu, Ziarul Lumina
Iris este o formație românească de muzică rock înființată în anul 1977 la București.
Din prima componență au făcut parte: Nuțu Olteanu (chitară, vocal), Emil Lechințeanu (chitară bas) și Nelu Dumitrescu (baterie).
Formația a trecut prin numeroase schimbări de formulă, cea mai reprezentativă fiind cea care a avut în componență cuplul de chitariști Nuțu Olteanu—Adrian Ilie, avându-l ca solist vocal pe Cristi Minculescu.
La mijlocul anilor '80, după desprinderea mai multor dizidențe (Voltaj – 1982, Incognito – 1984), are loc cel mai spectaculos „transfer” din istoria rockului autohton, prin trecerea lui Nuțu Olteanu, Marti Popescu și Dan Bittman la Holograf.
În perioada 1989–1994 componența formației vedea, cu mici variații, pe Ion „Nelu” Dumitrescu (baterie), Cristian Minculescu (voce), Doru „Boro” Borobeică (chitară bas), Valter Popa (chitară) si Dan Alex Sârbu (chitară).
Formula formației în anii 2000 i-a inclus pe Valter Popa (chitară), Ion „Nelu” Dumitrescu (baterie), Doru „Boro” Borobeică (chitară bas), Cristian Minculescu (voce).
Ca invitat permanent apare Relu Marin (clape).
Începând din 3 septembrie 2012, Cristi Minculescu a părăsit formația după 32 de ani, în locul său fiind adus Tony Șeicărescu (ex–Direcția 5).
Din iunie 2013, noul solist al trupei este Rafael, câștigătorul Festivalului European de Muzică – Malta – Valletta (2000), al Festivalului Callatis (Mangalia 2000) și al Festivalului de Interpretare și Creație de la Mamaia (2000).
În 2015, Rafael își anunță plecarea, iar Cristi Minculescu revine în trupă.
În 2017, Cristi Minculescu, Valter Popa și Doru Borobeică părăsesc formația.
În 2020, Cristi Minculescu, Valter Popa și Doru Borobeică primesc în instanță dreptul de a folosi și ei numele de Iris.
Istoria formației Istoria formației Iris se întinde pe o perioadă de peste trei decenii, timp în care formația a trecut prin diverse transformări (plecarea și venirea altor membri), diverse perioade istorice, fără însă a renunța la principiile sale, la visele și speranțele de libertate, nedezamăgindu-și niciodată fanii.
Începuturi La sfârșitul lui 1975 și începutul lui 1976, Emil Lechințeanu (chitară bas) , Nelu Dumitrescu (baterie) și Nuțu Olteanu (chitară solo) se hotărăsc să înființeze o formație rock.
Numele ales este Iris.
Urmează o perioadă de repetiții intense și un prim concert, în februarie 1977, la Clubul de la ora 7.
Urmează marele concert din vara lui 1977 de la Sala Polivalentă din București, unde au cântat: Sfinx, Roșu și Negru, Catena, Progresiv TM, F.F.N.
(Formația fără nume).
La acest concert au cântat și cei de la Iris, chiar dacă nu apăreau în afiș.
Totuși cei 10.000 de spectatori sunt încântați de evoluția lor, deși nu se bucurau de succesul concurenților de la Holograf.
Date importante 1976 – Emil Lechințeanu (chitară bas) și Nelu Dumitrescu (baterie) si Nuțu Olteanu (chitară solo), fondează Iris.
1979 – Prima apariție discografică, pe compilația Formații de muzică pop 3, cu piesa lui Emil Brando – „Corabia cu pânze”, avându-l ca vocalist pe Ioan Jecan.
În această perioadă colaborează cu Sorin Chifiriuc (Domino, Sfinx).
1980 – relansarea trupei în formula Adrian Ilie, Anton Hașiaș, Nicky Dinescu, Cristian Minculescu 1984 – Iris, primul album de heavy metal din România, considerat de mulți fani drept cel mai bun produs al formației 1986 – stabilirea componenței actuale, prin venirea lui Valter Popa și a lui Doruleț Borobeică 1987 – apare Iris II 1988 – Apare Iris III – Nu te opri!.
Anul 1988 a fost unul foarte agitat pentru formație.
Grupul este suspendat, Iris fiind considerat la momentul respectiv un „adversar” periculos al regimului și totodată un exemplu negativ pentru tineretul României comuniste.
1990 – Instrumentele formației sunt distruse într-un incendiu.
1991 – Apare Iris IV.
1993 – Apare Iris V, albumul considerat cel mai puternic influențat de genul heavy metal.
1996 – Formația semnează un contract valabil pe șase ani cu Zone Records, una dintre clauze fiind producerea a cel puțin un album nou în fiecare an; primul rezultat al noii colaborări este discul Lună plină.
1997 – În 17 octombrie are loc la Sala Polivalentă un concert aniversar, cu ocazia căruia sunt invitați cei mai mulți dintre foștii componenți.
2000 – Este desfășurat proiectul Iris Athenaeum, unde un număr de piese sunt reorchestrate prin colaborarea cu o orchestră filarmonică.
2002 – Apariția albumului Mătase albă coincide cu jubileul Iris 25 de ani.
Discul include colaborarea cu Mick Box și Bernie Shaw, membrii ai formației britanice Uriah Heep.
(Este lansat cu această ocazie Lady in black, cu versurile cântate în două limbi, română și engleză.) 2003 – Cvadruplul album I.R.I.S.
4Motion include proiecte solo ale celor patru membri, susținute și de un turneu național.
2005 (decembrie) – apare Iris Maxima 2007 – În iulie, formația cântă în deschiderea concertului Rolling Stones, iar pe 5 octombrie are loc sărbătorirea a 30 de ani de existență, printr-un concert extraordinar pe Aeroportul Băneasa, ocazie cu care se lansează un dublu compact disc, intitulat Cei ce vor fi.
2007 (6 octombrie) – Membrii Iris sunt decorați cu Ordinul Meritul Cultural în grad de Cavaler pentru promovarea rockului timp de treizeci de ani.
2009 (8 octombrie) – Formația susține la Sala Polivalentă din București primul mare concert după operația de transplant de ficat suferită de Cristi Minculescu.
Biletele s-au epuizat cu mult înainte de data concertului, în sală fiind prezenți peste 7000 de fani.
Cu ocazia acestui spectacol a fost lansată și Integrala Iris, practic un box-set cuprinzând toată discografia trupei, în ambalaj nou și remasterizată.
2010 (16 mai) – Iris concertează în deschiderea show-ului pe care AC/DC îl susține la București.
2010 (21 noiembrie) – Iris a lansat albumul 12 porți; în cadrul unui concert care a avut loc la Sala Palatului din București.
2012 (22 iunie) – Iris a susținut un concert aniversar în Piața Constituției, ce a marcat și lansarea albumului Iris 35.
Spectacolul a cuprins proiecții multimedia cu istoricul formației, iar soprana Felicia Filip a cântat alături de Iris melodia „De vei pleca” 2012 (2 septembrie) – Solistul Cristi Minculescu se desparte de trupă, după un ultim concert ce a avut loc la Castelul Bánffy de la Bonțida.

End of preview. Expand in Data Studio

Romanian Sentences (BlackKakapo/ro-sentences)

A large-scale corpus of Romanian sentences, created by processing and splitting public text datasets into sentence-level units.
The main purpose of this dataset is to support Masked Language Modeling (MLM), continual pretraining, semantic textual similarity (STS), and other NLP tasks in Romanian.

📚 Data Sources

This corpus was built from the following datasets:

statmt/cc100 – large-scale web crawl.
wikimedia/wikipedia – Romanian Wikipedia articles.
dumitrescustefan/diacritic – cleaned and re-diacritized Romanian text.
agentlans/multilingual-sentences – multilingual sentences including Romanian subsets.

Processing

All text was split into sentences using simple segmentation rules.
Only clean sentences were kept, with normalized Unicode characters.
Very short sentences (e.g. one word) were removed.
Whitespace and separators were standardized.

📊 Statistics

Disk size: ~70GB (available in Parquet shards [47GB]).
Total number of sentences: 708,341,932.
Total number of words: 11,224,484,077.
Average sentence length: 15.85 words/sentence.

🧾 Schema

Each row contains a single sentence:

{
  "text": "This is an example sentence in Romanian."
}

Downloads last month: 192

Size of downloaded dataset files:

47 GB

Size of the auto-converted Parquet files:

47 GB

Number of rows:

708,341,932

Collection including BlackKakapo/sentences-ro

Data Shepherd 🐶 (Datasets)

Collection

Because every dataset needs a shepherd… and maybe a treat. • 11 items • Updated 21 days ago